Tachograf / Tacografo

 Dacă aș spune că mă aflu în situația unui profesor/învățător care are a-și susține lecțiile în fața a 28 de elevi care aparțin unor 24 de limbi diferite, dintre care limbi eu cunosc (cât de cât) doar două, ar zice lumea că mă supravalorez, în același timp în care i-aș infravalora pe ceilalți.

De fapt, mie mi-ar place să spun despre mine, că mă aflu în situația (mult mai puțin probabilă) unui elev,  care își susține examenele (tezele, extemporalele) în fața a 28 de profesori ce provin din 24 de lumi idiomatice diferite, în timp ce eu mă pot exprima, cât de cât inteligibil, în doar două (din 24) limbi: româna (ca o primă limbă nativă), și spaniola (ca o a doua limbă nativă).

Altfel spus, aș putea spune că sunt asemeni unui jucător, care joacă un anume joc (cu reguli anume) având drept co-participanți la joc, cel puțin 28 de alți jucători ai aceluiași particular joc, jucători care provin din 24 de lumi lingvistice diferite.

Este o situație extrem de dificilă, pentru mine, pentru că dintre toți 28, nu mă pot înțelege decât cu două nații de jucători (români și spanioli), iar dintre aceștia, cu majoritatea... fiecare pe limba sa.

Astfel că, în acest blog cu denumire englezească, voi scrie de fapt, în limba română și în limba spaniolă.

"Jocul" acesta, deși în multe țări se joacă de mult timp (spre exemplu în Spania se joacă de prin 1985/1986), în alte țări se joacă de mai puțin timp (spre exemplu în România, jocul acesta a devenit oficial din 2007).

Ca și în jocurile de cărți, să zicem, nu toate jocurile au fost... internaționale, de la început, ci unele au fost (si sunt), naționale sau regionale.

Este suficient să privim (și să comparăm între ele), "Categoria:Jocuri de cărți" și "Categoria: Juegos de naipes", pentru a înțelege mai bine diferența dintre regional, național și internaționalizarea respectivului joc. Cam la fel s-au produs lucrurile și cu internationalizarea acestui joc cronometrat de acel cronograf numit "Tahograf".

/

Si dijera yo que estoy en la situación de un profesor que tiene que dar sus lecciones frente a 28 alumnos que pertenecen a 24 idiomas diferentes, de los cuales yo solo conozco dos idiomas (algo), la gente diría que me sobreestimo a mí mismo, al mismo tiempo que subestimaría a los demás.

De hecho, me gustaría decir sobre mí mismo, que estoy en la situación (mucho menos probable) de un estudiante que toma sus exámenes (tesis, extemporales) frente a 28 profesores de 24 mundos idiomáticos diferentes, mientras que yo puedo expresarme, de manera algo inteligible, en solo dos (de las 24) idiomas: rumano (como primera lengua materna) y español (como segunda lengua materna).

En otras palabras, podría decir que mi situación es como la de un jugador, que juega un determinado juego (con ciertas reglas) teniendo como copartícipes en el juego, al menos otros 28 jugadores del mismo particular juego, jugadores que provienen de 24 mundos lingüísticos diferentes. .

Es una situación extremadamente difícil, para mí, porque de los 28, solo puedo comunicarme con dos naciones de jugadores (rumano y español), y de estos, en la mayoría de los casos ... con cada individuo en su propio idioma.

Entonces, en este blog con nombre en inglés, escribiré... en rumano y en español.

Este "juego", aunque en muchos países se ha jugado desde hace mucho tiempo (por ejemplo en España se juega desde 1985/1986), en otros países se esta jugando desde hace menos tiempo (por ejemplo en Rumanía, este juego es oficial desde 2007 ).

Como en los juegos de cartas, digamos, no todos los juegos fueron ... internacionales, desde el principio, pero algunos fueron (y son) nacionales o regionales.

Basta mirar (y comparar entre sí), "Categoría: Joc de carti" y "Categoría: Juego de naipes", para comprender mejor la diferencia entre regional, nacional e internacionalización de ese juego. Lo mismo sucedió con la internacionalización de este juego cronometrado por ese cronógrafo llamado "Tacógrafo".